Țesătură cu răcire pasivă: 8,5°C sub bumbac la soare și 2,8°C mai rece pe piele — NRG-IA

O țesătură care răcește corpul fără baterie, ventilator sau instalație frigorifică a trecut dincolo de demonstrația pur optică și a fost testată direct în exterior și pe pielea umană. Materialul dezvoltat de cercetători de la Tsinghua University reflectă 94,7% din radiația solară și are o emisivitate în infraroșu mediu de 97,3% , combinație care îl ajută să absoarbă foarte puțină căldură de la Soare și să elimine eficient energia termică spre exterior. În testul outdoor comparativ, temperatura țesăturii experimentale a fost cu 8,5°C mai mică decât cea a unei țesături comerciale din bumbac . Într-un experiment separat realizat direct pe antebraț, pielea acoperită de noul material a fost cu 2,8°C mai rece decât sub bumbac și cu 7,4°C mai rece decât pielea lăsată neacoperită . Studiul a fost publicat pe 26 septembrie 2026 în Nature Communications și atacă una dintre problemele esențiale ale textilelor pentru răcire radiativă: materialul trebuie să controleze lumina și căldura, dar în același timp să rămână suficient de rezistent, flexibil și permeabil pentru a putea deveni o haină reală. Materialul funcționează ca o oglindă pentru Soare și ca un radiator pentru corp Răcirea nu este produsă activ. Materialul nu generează aer rece și nu consumă electricitate pentru a funcționa. Principiul este mai simplu: încearcă să împiedice căldura să ajungă la corp și, simultan, să ajute corpul să elimine mai ușor energia termică pe care o produce deja. Prima funcție este reflexia solară. Cu o reflectivitate de 94,7% , țesătura trimite înapoi cea mai mare parte a radiației solare incidente în domeniul analizat, reducând energia care ar fi absorbită și transformată în căldură. A doua funcție acționează în sens invers. Corpul uman emite permanent radiație infraroșie, iar noul material are o emisivitate de 97,3% în infraroșul mediu , favorizând evacuarea acestei energii termice. Rezultatul este un material care încearcă să controleze schimbul de energie în ambele direcții: respinge energia solară care vine din exterior și permite căldurii corpului să plece spre exterior . Pentru utilizator, asta poate însemna o temperatură mai mică la nivelul pielii fără niciun consum electric. Diferența de 8,5°C aparține materialului, iar cea de 2,8°C pielii Cele două rezultate măsoară lucruri diferite și sunt importante tocmai dacă sunt păstrate separat. În testul exterior pe eșantioane, țesătura experimentală a ajuns la o temperatură cu 8,5°C sub bumbacul comercial și cu 6,2°C sub lână . Această cifră nu înseamnă că o persoană îmbrăcată cu materialul își reduce temperatura corpului cu 8,5°C. Testul direct relevant pentru purtare este cel realizat pe antebraț. Acolo, temperatura pielii acoperite cu noua țesătură a fost cu 2,8°C mai mică decât sub bumbac . O diferență de câteva grade la suprafața pielii poate fi semnificativă pentru confortul termic, mai ales în activități desfășurate în exterior, unde corpul primește simultan căldură din radiația solară și produce căldură prin activitatea musculară. Tehnologia devine astfel ușor de înțeles pentru public: nu urmărește să transforme haina într-un aparat de aer condiționat, ci să reducă direct cantitatea de căldură pe care corpul trebuie să o suporte. Aerogelul trebuie să fie extrem de poros, dar suficient de puternic pentru a deveni fibră Materialele de tip aerogel sunt atractive pentru controlul termic deoarece conțin un volum foarte mare de aer și numeroase interfețe microscopice capabile să influențeze propagarea luminii și a căldurii. Aceeași porozitate creează însă o problemă: aerogelurile sunt adesea fragile. O placă izolatoare poate funcționa chiar dacă nu suportă deformări repetate. O fibră textilă trebuie însă îndoită, răsucită, trasă, bobinată și trecută prin procese de țesere înainte de a ajunge într-un produs purtat zilnic. Echipa de la Tsinghua a construit fibra din celuloză bacteriană , organizată într-o structură poroasă cu gradient radial. Interiorul nu are aceeași arhitectură de la centru până la exterior, iar această distribuție este folosită pentru a combina proprietățile optice cu rezistența mecanică. Fibrele au atins o rezistență la tracțiune de aproximativ 50 MPa , o alungire la rupere de 23% și o tenacitate de aproximativ 8,2 MJ/m³ . Aceste cifre nu transformă materialul într-o fibră de protecție balistică. Ele demonstrează însă ceva mult mai relevant pentru piața textilă: structura suficient de poroasă pentru răcire poate fi în același timp suficient de robustă pentru manipulare și țesere. Structura microscopică împrăștie lumina înainte ca aceasta să încălzească materialul Performanța optică vine din felul în care este organizată fibra. Numeroasele interfețe dintre aer și celuloză împrăștie radiația solară de mai multe ori în interiorul structurii. În loc ca lumina să pătrundă și să fie absorbită, o mare parte este reflectată înapoi. Această strategie evită necesitatea unui mecanism activ de răcire. O cămașă obișnuită poate absorbi o parte importantă din lumina solară…