România are 4,2 GW de regenerabile prin CfD: rețeaua și stocarea devin miza tranziției — NRG-IA

România a contractat prin primele două licitații pentru contracte pentru diferență aproximativ 4,2 GW de noi capacități eoliene și fotovoltaice , iar în 2026 continuă mecanismul de atribuire pentru proiecte suplimentare. După etapa în care problema principală era atragerea investițiilor în producție regenerabilă, presiunea se mută tot mai clar către infrastructura care trebuie să integreze această energie: rețea, stocare, flexibilitate și capacități disponibile atunci când soarele și vântul nu produc suficient. Dimensiunea schimbării este vizibilă în paralel în două cifre. Transelectrica are pentru perioada 2024–2033 un plan de dezvoltare a Rețelei Electrice de Transport de 9,49 miliarde de lei , iar Strategia Energetică estimează pentru integrarea regenerabilelor un necesar de 2.000–4.000 MW putere instalată în stocare și 20.000–40.000 MWh energie stocabilă în intervalul 2025–2030 . Problema sistemului nu mai este, astfel, doar câți megawați noi pot fi construiți. Devine la fel de important unde se pot racorda, câtă energie poate prelua rețeaua în fiecare oră, ce surplus poate fi mutat spre perioadele deficitare și ce capacități controlabile rămân disponibile în timpul vârfurilor de consum. Contractele pentru diferență au trecut de la program la capacități atribuite Comisia Europeană a aprobat în martie 2024 schema românească pentru sprijinirea producției de electricitate din surse eoliene onshore și fotovoltaice, cu un buget estimat la 3 miliarde de euro . Suma reprezintă bugetul schemei de sprijin, nu valoarea totală a investițiilor construite și nici o plată garantată integral producătorilor. Mecanismul utilizează contracte pentru diferență, prin care proiectelor câștigătoare li se stabilește competitiv un preț de exercitare pentru energia produsă. Atunci când prețul de referință al pieței se află sub acest nivel, mecanismul acoperă diferența conform contractului; atunci când prețul de piață îl depășește, producătorul returnează diferența în condițiile schemei. Prima licitație avea o țintă inițială totală de 1.500 MW : 1.000 MW pentru eolian onshore și 500 MW pentru fotovoltaic. Rezultatul final a depășit ușor capacitatea planificată, fiind atribuiți aproximativ 1.528 MW , dintre care 1.096 MW eolian și 432 MW solar. A doua rundă, finalizată în august 2025, a adăugat încă 2.751 MW . Împreună, primele două licitații au dus capacitatea adjudecată prin mecanism la aproximativ 4,2 GW . În 2026, procesul continuă printr-o nouă rundă destinată unei capacități-țintă de aproximativ 290 MW de eolian onshore. Această acumulare schimbă natura provocării: proiectele finanțabile și contractate trebuie transformate în centrale funcționale, racordate într-un sistem capabil să preia producția lor. Capacitatea de racordare devine ea însăși o resursă rară Presiunea asupra rețelei a determinat România să schimbe inclusiv modul în care este alocată capacitatea disponibilă pentru noile proiecte. În 2026, Transelectrica a început aplicarea mecanismului competitiv de alocare a capacității de racordare, introdus prin reglementările ANRE. Prima sesiune de depunere a cererilor s-a desfășurat în perioada 1–14 iulie. Schimbarea este relevantă pentru întreaga economie a tranziției energetice. Un proiect regenerabil nu are valoare pentru sistem doar pentru că deține teren, finanțare sau echipamente. Are nevoie și de posibilitatea fizică de a injecta energia în rețea. Planul de dezvoltare al Transelectrica pentru perioada 2024–2033 are o valoare de 9,49 miliarde de lei . Aproximativ 30% din investiții sunt destinate modernizării infrastructurii existente, circa 28% integrării noilor capacități de producție, aproximativ 26% creșterii capacității de interconexiune și 13% siguranței alimentării. Proiectele dedicate integrării noilor capacități de producție însumează singure aproape 2,7 miliarde de lei . Dobrogea și Moldova figurează printre zonele importante pentru dezvoltarea infrastructurii, într-un sistem în care amplasarea geografică a proiectelor nu coincide întotdeauna cu centrele majore de consum. Cu cât producția regenerabilă crește mai repede, cu atât diferența dintre „capacitate instalată” și „energie care poate fi transportată și valorificată atunci când este produsă” devine mai importantă. Stocarea crește rapid, dar necesarul sistemului este mult mai mare Bateriile au devenit una dintre piesele cu cea mai rapidă dezvoltare din sectorul energetic românesc. La 1 aprilie 2026, Transelectrica raporta aproximativ 599 MW putere instalată în sisteme de stocare și 1.129,7 MWh capacitate energetică . Datele raportate ulterior pentru luna iunie indicau deja aproximativ 878 MW și 1.630 MWh . Diferența dintre cele două unități este esențială. MW indică puterea cu care o baterie poate absorbi sau injecta electricitate, în timp ce MWh arată cantitatea de energie pe care o poate stoca. Creșterea este semnificativă, dar necesarul estimat pentru următorii ani este mult mai mare. Strategia Energetică a României indică, pentru integrarea…