Coridor energetic de 22,1 miliarde € prin Marea Neagră: rolul României — NRG-IA

Unul dintre cele mai ambițioase proiecte de infrastructură electrică dintre Asia și Europa începe să capete o configurație tehnică și financiară concretă. Coridorul energetic care va lega Azerbaidjanul de Uniunea Europeană, prin Georgia și Marea Neagră, necesită investiții estimate la 22,1 miliarde de euro și prevede construirea a trei conexiuni electrice de mare capacitate, cu România drept unul dintre principalele puncte de intrare în sistemul energetic european. Noile date, prezentate de compania de proiect Green Energy Corridor Power Company (GECO) și publicate la 26 octombrie 2026, conturează o infrastructură care ar urma să transporte până la 3.900 MW, prin trei conexiuni independente realizate etapizat între 2032 și 2040. Fiecare traversare a Mării Negre presupune instalarea unor cabluri submarine pe aproximativ 1.120 de kilometri, la adâncimi care pot atinge 2.200 de metri. Studiul de fezabilitate realizat de compania italiană CESI, finalizat și aprobat de cele patru state participante în iulie 2026, estimează că proiectul ar putea permite transferul anual către Uniunea Europeană a aproximativ 20 de miliarde de kWh de electricitate din surse regenerabile până în 2040. Pentru România, această infrastructură ar putea însemna noi posibilități de aprovizionare, diversificarea fluxurilor comerciale și un rol mai important în transportul regional de energie. Trei conexiuni electrice, construite până în 2040 Coridorul Verde are la bază acordul strategic semnat la București în decembrie 2022 de Azerbaidjan, Georgia, România și Ungaria. Inițiativa urmărește valorificarea potențialului de producere a energiei regenerabile din regiunea Mării Caspice și transportul electricității către piețele europene, printr-o infrastructură de înaltă tensiune care traversează Georgia și Marea Neagră. Prima etapă, planificată pentru 2032, presupune realizarea unei conexiuni de aproximativ 3.040 de kilometri, pe traseul Baku–Ksani–Anaklia–Constanța Sud–Albertirsa, în Ungaria. Aceasta va avea o capacitate de transport de 1.300 MW, iar secțiunea dintre România și Ungaria este proiectată pentru 2.000 MW. Odată operațională, prima legătură ar putea facilita transferul anual către Uniunea Europeană a aproximativ 8 miliarde de kWh de electricitate regenerabilă. A doua etapă, programată pentru 2036, introduce o conexiune de aproximativ 2.340 de kilometri, pe traseul Baku–Țkaltubo–Poti–Constanța Sud–Domnești. Prin adăugarea acesteia, capacitatea totală de transport a coridorului ar urma să crească la 2.600 MW. A treia conexiune, planificată pentru 2040, va urma traseul Baku–Țkaltubo–Poti–Constanța Sud, pe aproximativ 2.020 kilometri, ridicând capacitatea finală la 3.900 MW. Transportul pe distanțe atât de mari va utiliza tehnologia de înaltă tensiune în curent continuu, cunoscută drept HVDC. Spre deosebire de conexiunile convenționale de curent alternativ, această tehnologie permite transmiterea unor cantități importante de energie pe distanțe foarte lungi, inclusiv prin cabluri submarine, cu o gestionare mai eficientă a pierderilor și a fluxurilor electrice. La extremitățile conexiunilor, stațiile de conversie vor permite integrarea energiei în rețelele naționale existente. Instalarea cablurilor la adâncimi de până la 2.200 de metri reprezintă una dintre cele mai dificile componente tehnice ale proiectului. Traseul necesită soluții specializate pentru fabricarea, transportul, pozarea și protejarea cablurilor submarine, precum și integrarea acestora în infrastructura electrică terestră. Cele 22,1 miliarde de euro includ și producția energiei regenerabile Bugetul estimativ al proiectului depășește semnificativ costul conexiunilor submarine. Potrivit prezentării GECO, 14,3 miliarde de euro sunt alocate infrastructurii de transport al electricității, iar alte 7,8 miliarde de euro sunt destinate dezvoltării capacităților de producție din surse regenerabile. Astfel, aproximativ 65% din investiția totală estimată privește transportul, iar restul de 35% producția de energie. Această structură reflectă amploarea proiectului: construirea conexiunilor electrice trebuie corelată cu dezvoltarea unor surse de producție capabile să furnizeze volumele necesare exportului. Azerbaidjanul dispune de un potențial important de energie eoliană în Marea Caspică, completat de resurse solare și eoliene terestre. Studiul de fezabilitate prevede că realizarea coridorului ar putea susține dezvoltarea a cel puțin 8.000 MW de capacități regenerabile în regiune. Producția și transportul vor trebui dezvoltate în paralel. O conexiune electrică de 1.300 MW reprezintă puterea maximă pe care infrastructura o poate transporta în condițiile proiectate, în timp ce energia efectiv transferată într-un an depinde de disponibilitatea producției, cererea pieței și utilizarea comercială a conexiunii. Această diferență explică de ce proiectul include atât investiții în rețele, cât și investiții în centrale regenerabile. Modelul financiar discutat de dezvoltatori combină capital…