Paks: Ungaria intervine în Dunăre cu două barje și 145.000 m³ de piatră pentru a evita oprirea centralei nucleare — NRG-IA

Ungaria a ajuns să modifice în regim de urgență albia Dunării pentru a proteja aproximativ 2 GW de capacitate nucleară. După săptămâni de secetă și temperaturi ridicate, nivelul fluviului a coborât atât de mult în zona Paks încât centrala nucleară a redus succesiv producția, trei dintre cele patru blocuri fiind oprite. La mijlocul lunii august mai funcționa un singur bloc, cu aproximativ 500 MW din cei 2.026,6 MW nominali ai centralei. Răspunsul autorităților a fost unul neobișnuit prin amploarea sa fizică: construirea unui prag submers în albia Dunării din aproximativ 145.000 m³ de piatră , completată de scufundarea controlată a două barje de aproximativ 80 de metri fiecare . Scopul nu este blocarea fluviului, ci ridicarea locală a nivelului apei astfel încât sistemul de captare pentru răcirea centralei să poată continua să funcționeze. Premierul ungar Péter Magyar a anunțat pe 19 august că intervențiile au permis evitarea opririi totale a Paks și că repornirea treptată a unităților oprite poate începe duminică, 23 august. Revenirea centralei către capacitatea completă este estimată pentru 27–28 august, dacă nivelul apei și operațiunile tehnice permit respectarea calendarului. Dunărea coborâse până aproape de pragul care oprea centrala Problema de la Paks nu a fost dispariția apei din Dunăre, ci coborârea nivelului acesteia până la limita la care prizele și pompele sistemului de răcire nu mai puteau funcționa în condiții normale. În jurul datei de 15 august, autoritățile ungare raportau niveluri de aproximativ minus 120–122 cm și anticipau o coborâre spre minus 132 cm. La aproximativ minus 140 cm era prevăzută oprirea completă a centralei. Presiunea asupra producției devenise deja severă. Blocurile 1, 3 și 4 au fost oprite, iar blocul 2 a rămas singurul în funcțiune. Autoritatea nucleară ungară confirma pe 10 august că blocul 2 revenise la puterea nominală, în timp ce celelalte trei unități rămâneau indisponibile. În cele mai dificile momente ale crizei, producția Paks coborâse până în jurul valorii de 240 MW , prin funcționarea unei singure turbine. Ulterior, centrala a revenit spre aproximativ 500 MW, prin exploatarea ambelor turbine ale blocului rămas operațional. Pentru un sistem energetic în care Paks furnizează în mod obișnuit o parte foarte importantă din producția internă, pierderea a aproximativ trei sferturi din capacitatea centralei a mutat rapid presiunea către importuri și către celelalte unități de producție. Două barje și un prag submers ridică nivelul apei Intervenția din Dunăre a fost proiectată pentru a modifica local hidraulica fluviului fără construirea unui baraj clasic. Elementul central este un prag amplasat pe fundul albiei. Din cei aproximativ 145.000 m³ de material mineral prevăzuți pentru lucrări, o parte formează structura care traversează albia și ridică nivelul apei în amonte, iar restul este folosit pentru stabilizarea și protejarea zonei împotriva eroziunii. În paralel, două barje cu lungimea de aproximativ 80 de metri au fost poziționate transversal și scufundate controlat. Operațiunea a folosit inclusiv ancore de câte cinci tone pentru stabilizarea navelor și menținerea lor în poziția necesară. Până la 19 august, autoritățile raportau că lucrările, împreună cu gestionarea suplimentară a apei prin sistemul Dunării, au ridicat nivelul local cu aproximativ 10–15 centimetri . În canalul de apă rece folosit de Paks, creșterea era de peste cinci centimetri. Cifrele par mici raportate la dimensiunea Dunării, dar la Paks diferența dintre funcționare și oprire ajunsese să fie măsurată tocmai în centimetri. O centrală de 2 GW dependentă de câțiva centimetri de apă Paks are patru blocuri nucleare de tip VVER, cu o putere totală nominală de 2.026,6 MW. Fiecare bloc este conectat la două turbine, ceea ce înseamnă opt turbine pentru întreaga centrală. Reducerea producției din august a scos la suprafață o vulnerabilitate care nu ține de reactorul nuclear propriu-zis, ci de infrastructura auxiliară indispensabilă funcționării acestuia. Reactoarele pot fi disponibile tehnic, dar fără suficientă apă pentru sistemul de răcire producția trebuie redusă sau oprită. Această dependență devine critică atunci când centrala reprezintă una dintre principalele surse de electricitate ale țării. MVM indică pentru Paks o contribuție apropiată de jumătate din producția internă de electricitate a Ungariei în condiții normale de exploatare. Criza din august a redus această resursă de la aproximativ 2 GW la numai câteva sute de megawați exact într-o perioadă de consum ridicat, determinată și de temperaturile mari. Importurile au preluat o parte din energia lipsă Reducerea Paks s-a transmis rapid în schimburile transfrontaliere. În zilele cu producție nucleară puternic diminuată, Ungaria a trebuit să cumpere mai multă energie din piețele vecine, inclusiv în intervale cu prețuri angro ridicate. O analiză a pieței ungare estima pentru 4 august un preț mediu al electricității importate de aproximativ 218…